Există numeroase definiții pentru lider și leadership, dar consensul general definește liderul ca fiind un individ cu capacitate de anticipare, creativ, sociabil, proactiv, cu încredere în sine și deschis la noi provocări.
La toate aceste calități se adaugă probabil una dintre cele mai puternice caracteristici ale unui lider: asumarea responsabilității. Cum reușim să navigăm printre office politics și cum putem să dezvoltăm una dintre cele mai dorite calități ale unui lider?
Mituri și realitate despre lideri și leadership
- Liderii se nasc lideri, nu devin lideri. În realitate, arta de a conduce este un skill ce poate fi dobândit și cultivat. Capacitatea de a ghida echipe întregi spre punctarea obiectivelor propuse nu este un talent rar, ci o disponibilitate spre a dobândi anumite calități în această direcție.
- Leadership-ul se poate manifesta numai la nivele de vârf. În realitate, leadership-ul se manifestă situațional. Un angajat pe o poziție inferioară poate să intre în rol de lider atunci când propune o soluție, iar ideea lui este acceptată și pusă în practică de către cei din echipa sa.
- Liderul controlează și manipulează. Nimic mai fals! Un lider adevărat este capabil să devină persuasiv, să convingă, să atragă. Liderul nu ordonă, ci inspiră, nu limitează, ci creează și provoacă.
- Liderul nu are voie să greșească. În realitate, erorile își fac apariția și în viața liderilor, doar că un lider știe să le abordeze ca feedback la acțiunile sale, nu ca evenimente negative. Greșelile sunt oportunități de învățare și de dezvoltare.
- Șeful este lider. Oamenii urmează oamenii, nu titlul. Statutul oferit de o poziție de conducere nu este echivalent cu statutul de lider.
10 practici pentru asumarea responsabilității
Asumarea responsabilității în toate formele ei implică sinceritate, deschidere și maturitate. Cum poți fi mai deschis către acest proces, mai ales la locul de muncă?
1. Spune ceva de bine. Când iei cuvântul, în primele momente, spune ceva de bine, cu drag, fără ironie. Vei fi perceput ca fiind o persoană pozitivă.
2. Sprijină-i pe ceilalți. Ca să îți sporești influența în mod etic, întreabă-te: „Cum pot să-l sprijin pe cel din fața mea?”. Abordarea sinceră și cu acțiuni concrete declanșează principiul reciprocității, spunea Robert Chaldini în „Principiile Persuasiunii”.
3. Îndeamnă-i pe ceilalți să caute soluții. Când cineva îți cere ajutorul cu o problemă, inspiră-l să se gândească la 2-3 soluții de rezolvare.
4. Comunică clar și concret. Nu te aștepta ca ceilalți să subînțeleagă sau să ghicească ce vrei să spui. Riști ca informația să nu ajungă la interlocutori în forma dorită de tine.
5. Invită toți participanții să se exprime. Inspiră-i pe toți cei din jurul tău să se gândească la idei și soluții și să fie vocali în enunțarea lor.
6. Evită să pui etichete. Când oferi feedback, evidențiază comportamente și fapte ca argumente. Etichetele nu spun prea multe și pot fi luate personal. Dacă o persoană a acționat nepotrivit într-un anumit context, asta nu îi anulează capacitățile și nu o face ființă greșită.
7. Laudă în public, critică în particular. Când critici pe cineva de față cu ceilalți, acea persoană se va simți rănită, pusă la zid. Laudă fiecare participant pentru calitățile pe care i le-ai observat, pentru comportamentele și rezultatele sale.
8. Premiază implicarea, dedicarea, concentrarea pe soluții. Recunoaște efortul, aportul și implicarea de care dau dovadă membrii echipei tale.
9. Nu încerca să schimbi oamenii. Dacă fac parte din echipă, scoate ce e mai bun din ei, identifică-le calitățile și talentele, susține-i să ajungă la performanță. Deleagă după calități, nu după vechime, spunea Alfred P. Sloan, CEO General Motors.
10. Problemele se rezolvă din fașă. E mai ușor să rezolvi problemele în faza lor incipientă. Organizează întâlniri pentru a rezolva provocările și pentru a consolida relaționarea și a obține rezultate sănătoase pentru toate părțile.
