Stresul şi mâncarea: o combinaţie nereuşită

 

Când ne confruntăm cu situaţii stresante care par că se prelungesc la infinit, mulţi dintre noi caută alinare în mâncare. Însă mâncatul emoţional nu aduce decât kilograme în plus, probleme de sănătate pe termen lung şi stări emoţionale şi mai proaste. E important, aşadar, să ne conştientizăm şi controlăm tentaţiile în perioadele stresante, ca să nu amplificăm efectul negativ al stresului.

Există o corelaţie demonstrată între stresul cronic şi tulburările de alimentaţie. Fiecare reacţionează diferit: unii nu mai mănâncă deloc, alţii mănâncă prea mult; alimentele pe care le alegem în momentele de stres sunt de asemenea diferite. Mai mult, menţinerea organismului într-o stare de “alertă” prelungită favorizează şi apariţia problemelor gastro-intestinale şi hormonale, afectând şi mai mult starea de sănătate.

Să ne concentrăm acum pe fenomenul – foarte comun – al mâncatului emotional: CE este şi CUM poate fi controlat?

Mâncatul emoţional ca reacţie la stres

Dacă o stare de nervozitate, tristeţe sau oboseală tinde să vă stimuleze apetitul, e posibil să intraţi în categoria celor care mănâncă “emoţional”. O combinaţie între o stare de tensiune sau încordare cu una de oboseală sau lipsa de energie este menţionată frecvent în multe cazuri de “dispoziţii” negative (inclusiv depresia şi tulburările de anxietate). Actul de a mânca poate, la unele persoane, să îmbunătăţească temporar starea emoţională, ceea ce creeaza asocierea dintre stres, starea emoţională proastă, mâncatul şi, într-un final, creşterea în greutate şi problemele de sănătate ulterioare.[i] 

Nu se întâmplă mereu ca în filme – majoritatea celor care mănâncă emoţional nu stau plângând în faţa televizorului în timp ce devorează o cutie imensă de îngheţată. Iar comportamentul nu este exclusiv feminin, bărbaţii sunt de asemenea susceptibili la a mânca emoțional.

În realitate, următorii factori sunt asociaţi cu acest comportament:[ii]

  • Retragerea din interacţiunile sociale când ne confruntăm cu emoţii negative;
  • Neimplicarea în alte activităţi care ar putea să mai elibereze din tensiune (cum ar fi plânsul) sau să îmbunătăţească starea emoţională (cum ar fi un hobby);
  • Nediferenţierea între foamea fizică şi cea emoţională;
  • Ruşinea / dezamăgirea / părerea proastă despre sine în urma episoadelor de mâncat excesiv, ceea ce deseori perpetuează stările negative şi duce la noi episoade de mâncat emoțional;
  • Creşterea nivelului de cortizol ca răspuns fiziologic la stres, ceea ce stimulează pofta de anumite tipuri de alimente (dulci, grase) şi schimbă modul în care organismul foloseşte caloriile ingerate, favorizând îngrăşarea.

E important să reţinem că foamea “emoţională” este diferită de cea fizică şi nu poate fi, de fapt, cu adevărat satisfăcută de mâncare. Actul de a mânca poate fi reconfortant, pentru o scurtă perioadă, dar nu rezolvă problema de fond şi poate duce la stări şi mai proaste de ruşine şi auto-învinovăţire pentru ceea ce interpretă ca o lipsă de control şi voinţă.

Aşadar, este important să facem diferenţa dintre foamea fizică şi cea emoţională:[iii]

 

Foamea emoţională

·    Apare brusc;

·    Este întotdeauna asociată cu momente stresante sau supărătoare şi cu stări de oboseală sau energie scăzută;

·    Deseori implică “pofte” pentru anumite alimente (în special dulci şi / sau grase);

·    Senzaţia de săţietate fizică nu o potoleşte;

·    Este deseori urmată de alte emoţii negative.

Physical hunger

·    Apare treptat;

·    Nu este asociată cu anumite evenimente, doar cu trecerea timpului şi activitatea fizică;

·    Nu se manifestă “pofte” intense, suntem deschişi la a mânca aproape orice;

·    Este satisfăcută in totalitate de senzaţia de plin;

·    Nu este urmată de stări emoţionale negative.

 

Dacă vă confruntaţi deseori cu stări de foame emoţională, nu aterizaţi în prima patiserie sau restaurant fast-food care vă iese în cale. Încercaţi să vă ascultaţi vocea interioară, care vă spune că de fapt ce simţiti este frustrare, sau tristeţe, sau oboseală, nu foame. Oboseala se “tratează” cel mai bine cu somn, nu cu mâncare, iar pentru celelalte stări negative, soluţiile vin din arta de a lua o pauză, din interacţiunea cu oamenii dragi, din activităţile plăcute sau, dacă e nevoie, din psihoterapie.

Asta nu înseamnă că nutriţia nu joacă niciun rol în gestionarea eficientă a stresului, din contra. Am explicat pe larg legătura dintre nutrienţi şi reacţiile la stres aici. Este însă important să facem diferenţa între nutriţia sănătoasă – care poate fi ajutată de suplimente alimentare, precum Acutil – şi mâncarea care ne satisface poftele de moment. Nu că ar fi imposibil să poftim la alimente sănătoase… nu?

[i] Nguyen-Rodriguez, S. T., Unger, J. B., & Spruijt-Metz, D. (2009). Psychological determinants of emotional eating in adolescence. Eating disorders, 17(3), 211–224. https://doi.org/10.1080/10640260902848543

[ii] Feeding your feelings. (2014). [Blog]. Retrieved from https://www.mayoclinichealthsystem.org/hometown-health/speaking-of-health/feeding-your-feelings

[iii] Idem ii

Citește si: