Avem, din ce în ce mai mult, şansa unei vieţi mai lungi. Însă odată cu înaintarea în vârstă, creşte şi riscul de a dezvolta diverse probleme de sănătate, care afectează atât corpul, cât şi mintea. Unele tulburări cognitive pot fi prevenite, altele sunt descoperite când deja au început să erodeze mintea vârstnicilor noştri. Ce putem face pentru a-i ajuta?
Tulburările cognitive nu sunt rezultatul procesului normal de îmbătrânire, ci reprezintă un început de boală care, în timp, poate evolua către forme de demenţă senilă, precum boala Alzheimer (1). Spre deosebire de declinul cognitiv asociat îmbătrânirii, care duce la o pierdere graduală, deseori destul de discretă a capacităţii de a reţine informaţii sau de a deprinde noi abilităţi, sau la o încetinire a vitezei de reacţie şi decizie (2), tulburările cognitive afectează semnificativ capacităţile mentale, putând îngreuna major viaţa de zi cu zi (3). Semnele acestor tulburări pot fi (3):
- pierderi de memorie;
- repetarea frecventă a aceleiaşi întrebări sau istorii;
- nerecunoaşterea unor persoane sau locuri familiare;
- dificultăţi de gândire sau decizie, chiar şi în situaţii simple sau clare;
- schimbări de dispoziţie sau comportament;
- probleme cu vederea;
- dificultăţi în planificarea sau desfăşurarea unor sarcini simple sau clare, precum urmărirea unei reţete sau plata facturilor.
Tulburările cognitive asociate îmbătrânirii sunt rezultatul interacţiunii mai multor factori precum moştenirea genetică, starea generală de sănătate, situaţia socio-economică, mediul, nutriţia şi stilul de viaţă, factori care influenţează riscul de a dezvolta aceste tulburări (4).
Studiile epidemiologice şi observaţionale arată că nutriţia joacă un rol important atât în prevenţia, cât şi în gestionarea unor tulburări cognitive. Mai mulţi factori, precum statutul nutriţional (de exemplu, existenţa carenţelor nutritive sau a malnutriţiei), tiparele alimentare, dar şi prezenţa sau absenţa anumitor micronutrienţi din alimentaţie par să aibă efecte semnificative asupra funcţiei cognitivă (5).
În general, statutul nutriţional este compromis în rândul adulţilor, care sunt mai expuşi riscului de a dezvolta carenţe sau chiar malnutriţie (6). Malnutriţia a fost asociată cu tulburările cognitive, sau cel puţin cu un declin cognitiv mai accentuat în rândul vârstnicilor, atât al celor internaţi în spitale sau cămine, cât şi al celor care locuiesc independent în comunitate (5).
Anumite tipare de alimentaţie par să fie asociate atât unui risc mai mic de a dezvolta tulburări cognitive (precum şi alte boli frecvente în rândul vârstnicilor), cât şi unei gestionări mai bune a simptomelor deja manifeste. Dietele de tip mediteranean, caracterizate de consumul crescut de legume şi fructe, cereale integrale, peşte şi grăsimi mononesaturate s-au dovedit a avea un efect protector asupra funcţiei cognitive (7).
În plus, consumul frecvent al anumitor nutrienţi, printre care acizii graşi Omega-3, acidul folic, vitaminele din grupul B, vitaminele C şi E este asociat unei funcţii cognitive mai bune la vârste înaintate (5).
Consumul de antioxidanţi precum vitaminele C şi E, dar şi acizii graşi Omega-3 reduc riscul de a dezvolta demenţe senile, reducând stresul oxidativ care distruge neuronii (creierul consumă aproximativ 20% din oxigenul inspirat, fiind astfel foarte predispus stresului oxidativ) (5). Studiile observaţionale au arătat că există o corelaţie directă între suplimentarea zilnică cu vitamina E şi îmbunătăţirea performanţelor cognitive în rândul vârstnicilor. Iar cei care au consumat cele mai mari cantităţi de vitamina E au demonstrat o reducere a declinului cognitiv cu 36% (10).
Pe oncentraţiile scăzute de vitamine din grupul B, se corelează cu un risc crescut de a dezvolta demenţe senile (8). Carenţa de vitamina B12 este asociată cu neuropatia periferică şi depresia, pe lângă declinul cognitv (5). Iar consumul insuficient de acid folic agravează declinul cognitiv, fiind, în general, asociat unei funcţii cognitive improprii. În unele cazuri, demenţă (9).
Chiar dacă ştiinţa încă nu a elucidat complet efectul sinergic al alimentelor şi suplimentelor consumate asupra funcţiei cognitive, putem spune, intuitiv, că ceea ce-i oferim corpului nostru îi afectează în mare măsură performanţele. Iar sănătatea minţii depinde şi de sănătatea corpului. Aşadar, chiar dacă avem de-a face cu un corp şi o minte mai în vârstă, care poate are deja probleme de sănătate, o alimentaţie echilibrată şi o suplimentare inteligentă cu nutrienţi-cheie pot îmbunătăţi starea de sănătate, contribuind la o viaţă mai frumoasă – la orice vârstă!
SURSE:
(1) Martí A, Fortique F. Omega-3 fatty acids and cognitive decline: a systematic review. Nutr Hosp 2019; 36(4):939-949 DOI: http://dx.doi.org/10.20960/nh.02496
(2) Cognitive Decline. APA Dictionary of Psychology. https://dictionary.apa.org/cognitive-decline
(3) Cognitive Impairment: A Call for Action, Now! https://www.cdc.gov/aging/pdf/cognitive_impairment/cogimp_poilicy_final.pdf
(4) Dominguez, L. J., & Barbagallo, M. (2018). Nutritional prevention of cognitive decline and dementia. Acta bio-medica : Atenei Parmensis, 89(2), 276–290. https://doi.org/10.23750/abm.v89i2.7401
(5) Ogawa, S. (2014), Nutrition and cognitive function in elderly. Geriatrics & Gerontology International, 14: 17-22. https://doi.org/10.1111/ggi.12252
(6) Guigoz Y. The Mini Nutritional Assessment (MNA) review of the literature – what does it tell us? J Nutr Health Aging 2006; 10: 466–485.
(7) Scarmeas N, Luchsinger JA, Mayeux R, Stern Y. Mediterranean diet and Alzheimer disease mortality. Neurology 2007; 69: 1084–1093.
(8) Aisen PS, Egelko S, Andrews H et al. A pilot study of vitamins to lower plasma homocysteine levels in Alzheimer disease. Am J Geriatr Psychiatry 2003; 11: 246–249.
(9) Ramos MI, Allen LH, Mungas DM et al. Low folate status is associated with impaired cognitive function and dementia in the Sacramento Area Latino Study on Aging. Am J Clin Nutr 2005; 82: 1346–1352.
(10) Morris MC, Evans DA, Bienias JL, Tangney CC, Wilson RS. Vitamin E and cognitive decline in older persons. Arch Neurol 2002; 59: 1125–1132.
